Cărțile sciitoarei Carmen Focșa publicate de alte edituri pot fi comandate direct de la autoare prin e-mailul
focsacarmen@yahoo.com
Născută în București, 6 august 1950
Studii: Facultatea de Filologie, Secția Pedagogică
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
Debut în presa literară: revista Amfiteatru, în timpul studenției (debut datorat poetei Ana Blandiana, pe atunci redactor la această revistă)
Colaborări constante la diverse reviste literare: Luceafărul, România Literară etc.
Debut editorial cu o carte document: Infernul se numea Doina sau Radiografia unei sinucideri (Editura Amurg Sentimental, 2004)
Volume de poezie (selectiv):
Părul tău albind, păgânească tămâie (2005, Editura Amurg Sentimental)
Confortabila singurătate (2006, Editura Amurg Sentimental)
Scrisori de neiubire (2015, Editura eLiteratura)
Colonia fericiților (2019, Editura eLiteratura)
Volume de proză:
Sconcșii de duminică (2014, Editura eLiteratura)
Noaptea Perseidelor (2018, Editura eLiteratura)
„Meritul autoarei dosarului constă în altceva decât în descoperirea sensului unei existențe ratate și anume în practicarea cu îndrăzneală a literaturii non-fiction, în oferirea unui posibil model celor care ar vrea să promoveze la noi acest gen, foarte prețuit în alte țări.”
Alex. Ștefănescu - România Literară, nr. 9/15 martie 2005
„Cartea lui Carmen Focșa despre Doina Graur este, fără îndoială, de un deplin interes, aducând în atenția cititorului, printre altele, drama unui intelectual contemporan.”
Victor Stoleru - „Un personaj - o biografie” -
Luceafărul, nr. 4/2 februarie 2005
„Complexitatea situației generate nu poate fi aici cuprinsă în câteva rânduri, tristețea aceea lipsită de melancolie, exprimată în volumul lui Carmen Focșa, tristețea devenită frison și teamă, rămâne dominantă și golește sufletul de speranță.”
Mircea Brenciu - „Din interiorul infernului” -
Argument, 11 septembrie 2007
„Subintitulată carte document (și primită cu întârziere la redacție) cartea semnată de Carmen Focșa își merită semnalarea.”
Nicolae Stoie - „Lumini și umbrele slovei scrise” -
Revista Astra nr. 9, august 2007
„Încă odată avem de-a face cu o carte a suferinței și a nedreptății în fața cărora omul singur, oricât de înzestrat, cedează.”
Dan Stanca - „O carte document - Infernul se numea Doina” -România Liberă, 6 aprilie 2005
„Părul tău albind ... un volum de poezie curată ce adună fragilități sentimentale pline de suavitate și candoare creatoare.”
Gheorghe Neagu - Oglinda Literară, nr. 8/2005
„Ca și în creațiile anterioare, poeta șochează prin profunzimea trăirilor, prin țesătura surprinzătoare a imaginilor, prin tăietura stilului ...”
Liviu Zamfirescu - „Țărmul fluid al singurătății” -
Luceafărul, 15 nov. 2006
„Carmen Focșa a avut, într-o măsură mult mai mare decât mulți dintre colegii ei de generație, curajul de a rămâne singură în fața propriului ei talent, nerenunțând la nimic și neforțând nimic, îndoindu-se fără încetare de sine însăși și de lume, dar niciodată de poezie.”
Ana Blandiana - „Cuvânt înainte” la volumul Părul tău albind, păgânească tămâie - Editura Amurg Sentimental, 2005
„...Carmen Focșa ... ajungând din urmă și depășind, prietena noastră din studenție, orice previziune s-ar fi făcut odinioară.”
Constanța Buzea - România Literară, nr. 51-52/2005
„Succinte, concentrate, textele dezvoltă metafore încărcate de ambiguitate, pendulând între supunere și îndoială: Numai tăcerea ta încet, hoțește / Mai fulgeră cuibarele de greieri / Când eu sunt iarba care se hrănește / Cu tot ce-n urma plânsului mai treieri. Fără a fi propriu zis mistică, poezia scrisă de Carmen Focșa este pătrunsă de prezența unei divinități ininteligibile, uneori contestabile.”
Horia Gârbea - Luceafărul, nr. 1/2011
„Carmen Focșa exprimă starea de incompatibilitate a lumii ca răspuns al unor forme destructurante în fața modelului deturnat.”
Cristina Chiprian - „Când însuși Dumnezeu visa ceva frumos” - Revista Scriptor, nr. 11-12/2016
„Scriitoarea Carmen Focșa ... nu a făcut uz nemotivat de rampa oferită de Ana Blandiana (când i-am cunoscut scrierile) să o promovez în literatură așa cum ar fi trebuit. Gestul de acum se înscrie în siajul miilor de gesturi făcute pentru aproapele nostru, nu împotriva lui.”
Ștefan Doru Dăncuș - Caiete Silvane, nr. 11/2008
„...Carmen Focșa arată, în această reușită carte, cum poeții se aseamănă monahilor care aleg o viață normată de renunțare și supunere și se retrag din lume rugându-se pentru binele lumii: Mai durută decât însăși durerea / E absența durerii ... / Poeții - singurele timpane care vibrează / Într-o lume surdă.” (Colonia fericiților)
Alexandru Cazacu - Revista Sud, nr. 3-4/2020
„Versurile din Colonia Fericiților sunt consonante cu marile întrebări. Soarta și metafora se îngemănează profund.”
Octavian Mihalcea - Revista Caligraf, octombrie 2020
„Nu, lumea din vremuri comuniste nu era nici pe departe ternă, iar Carmen Focșa - poetă și prozatoare - ... știe să surprindă cu acuitate, în acest roman, psihologia omului care nu face compromisuri.”
Eugenia Țarălungă - „Noaptea Perseidelor” -
Viața Românească, nr. 8/2019
„Anihilarea fortuită sau obligatorie devine o formă de fericire, amară, dar singura îngăduită.”
Eugenia Țarălungă - „Colonia fericiților” -
Viața Românească, nr. 5/2020
A P A R I Ț I I
E D I T O R I A L E :
C a r m e n F o c ș a
E d i t u r a B i f r o s t p e S o c i a l M e d i a
Pagină realizată de către departamentul web al SC Educațional Concept SRL